Mittwoch, 11. März 2009

Romania Personala


Am revazut astazi, la indemnul Emei (prietena de pe bloggul lui Alice) un videoclip de pe Antena3 cu Octavian Paler.

Vorbea despre Romania lui personala.


Si m-am gandit ca nu demult, i-am scris unui prieten un mail revoltat, disperat, impovarat despre despre noua Romanie.


Dar ...in ciuda tuturor dezamagirilor ce uneori mi le ofera tara... imi port Romania cu mine. I port tristetea, i port bucuria uneori prea excesiva, i port durerea si speranta.

Cand privesc de pe fereastra strada mea de acum larga, vad de fapt o strada din beton, ce poarta de ani pasii milioanelor de oameni. Si-mi aduc aminte de ritmul ei - dimineata pe la 5 veneau primele camioane in piata, se descarcau primele lazi cu marfuri. Era o galagie infundata care nu te deranjeaza din moment ce te-ai nascut cu ea. Ii simti chiar lipsa. Apoi, mai tarziu, primele magazine se deschideau, prima data veneau la piata pensionarii, piata se umplea mai apoi de casnice- incepea o noua zi din viata plina a unei piete Eram ca si o comunitate mare acolo - proprietari de magazine, locuitori. Ne spuneam pe nume, ne povesteam grijile, ne intrebam de bine, de soarta,da - ne mai si certam. Traiam in mijlocul unui oras mare dar eram "noi intre noi". Strada mea de acum e da- minunata, larga, cu arbori semeti ce amintesc de glorii trecute. E o strada linistita- prea linistita. Poarta in ea acea "liniste germanica" a oamenilor dornici sa se retraga dupa obloane, sa fie lasati in pace, sa-si traiasca viata in anonimitate.


Da, Romania mea personala. O port aici in suflet. Si in ciuda tuturor tristetilor dezamagirilor legate de mersul ei actual este Romania mea.


Romania mea este Piata Unirii in noapte sau de concertul Phoenix dupa o ploaie de vara, cand pe drum spre casa fredonezi "noaptea mieii teste ie zburatorii ca sa vie"...gandindu-te poznas la propriul tau zburator.


Romania mea are zbuciumul primelor iubiri si a durerilor despratirii. Romania mea are gustul buzelor de sare si a pielii cu miros de flori si fructe. Romania mea personala este legenda vechilor daci retraita cu sufletul facut purice in fosnetul mocnit al unui foc de tabara. Romania mea este urma pasilor prin munti singuratici si a marii in furtna. Romania mea are rasetul prietenilor in nopti devenite albe si gustul aspru-pasional al pieii lui in dimineti trezite impreuna.

Romania mea este imaginea mamei plangand de fiecare data cand o parasesc.


"De Romania nu ma pot satura, pentru ca Romania face parte din destinul meu”. (Octavian Paler)

5 Kommentare:

  1. Mi-ai facut un dor imens, acum ca ti-am citit emotionantul fragment, sa colind si eu macar in amintire in coltisorul meu de Romanie. Nu stiu de ce ai plecat tu de acolo si cit de bine te-ai adaptat la piinea lor cu unt,(as citi oricum cu mult interes povestea ta) dar simt, ca si la mine, un vas de singe care inca mai pompeaza aer si substante vitale din tara mama. Te sarut cu drag de surioara, sa ai o zi si o primavara minunata!

    AntwortenLöschen
  2. ce frumos si bine spus, eram noi intre noi, ce mult inseamna asta, ce coplesitor de mult...

    AntwortenLöschen
  3. Strada de care vorbesti imi aminteste de perioada cand, pentru un minim castig am intrat pentru cateva zile in breasla negustorilor de taraba. In acele zile, am cunoscut Romania profunda. L-am cunoscut pe Ghita din Maramures, micul afacerist care luni era negustor de mere, marti de morcovi iar vineri de ridichi, pe Fane din Liebling venit la piata sa vanda niste fructe de macies ca sa-i cumpere copilului pantofi, dar sfarseste tragic la birtul din colt, in fata unei sticle de vodka Saniuta dar si pe profesorul pensionar care cumpara morcovii la legatura ca sa-i ramana banii pana la pensia urmatoare. Din fericire, mai treceai si tu din cand in cand prin piata asa ca era o un bun prilej sa evadez in zambetul unei fete frumoase care te saluta ca pe un vechi cunoscut.
    Tot pe strada ta am descoperit cea mai mare librarie de carte la mana a doua. Acolo am reusit sa gasesc, dupa trei ore pierdute printre carti "Peripeţiile bravului soldat Švejk" a lui JAROSLAV HAŠEK. Am auzit ca intre timp libraria s-a inchis. N-am mai trecut pe acolo, dar sper ca este doar un zvon

    AntwortenLöschen
  4. :) da dragul meu "doruletz" - iti multumesc pentru "zambetul unei fete frumoase".da piata mea- pestrita, unica mea piata.

    AntwortenLöschen
  5. din pacate libraria nu mai exista- a fost inlocuita cu o bijuterie--da aur pentru fete si doamne in loc de carti pentru fete si doamne...

    AntwortenLöschen