Cu tine

de Adrian Păunescu
Cu tine viaţa mea se luminează,Cu tine hotărăsc a obosi,Cu tine urc astenic spre amiazăŞi mă sfârşesc în fiecare zi.
Cu tine e-mpăcare şi e luptă, Cu tine este tot şi e nimic, Cu tine-mi înfloreşte lancea ruptă, Cu tine sunt şi mare, sunt şi mic.
Cu tine totu-i parcă unt pe pâine, Cu tine bradu-i brad, şi nu sicriu, Cu tine astăzi mi se face mâine. Cu tine mor pentru a fi mai viu.
Cu tine poezia mea există, Cu tine chem zăpezi şi-alung zăpezi, Cu tine nici tristeţea nu e tristă, Cu tine eu te văd când nu mă vezi.
Cu tine sunt nedrept şi sunt dreptate, Cu tine sunt gelos şi sunt gheţar, Cu tine-ncep şi se termină toate, Cu tine într-un schit apar - dispar.
Cu tine e lumină şi-ntuneric, Cu tine zac să mă-nsănătoşesc, Cu tine cubul redevine sferic, Cu tine ce-i drăcesc e îngeresc.
Cu tine e mai rău şi e mai bine,Cu tine reîncepe viaţa mea, Cu tine e mai greu ca fără tine,Dar fără tine nu s-ar mai putea.