Sonntag, 3. Mai 2009






Cu tine

de Adrian Păunescu
Cu tine viaţa mea se luminează,Cu tine hotărăsc a obosi,Cu tine urc astenic spre amiazăŞi mă sfârşesc în fiecare zi.
Cu tine e-mpăcare şi e luptă, Cu tine este tot şi e nimic, Cu tine-mi înfloreşte lancea ruptă, Cu tine sunt şi mare, sunt şi mic.
Cu tine totu-i parcă unt pe pâine, Cu tine bradu-i brad, şi nu sicriu, Cu tine astăzi mi se face mâine. Cu tine mor pentru a fi mai viu.
Cu tine poezia mea există, Cu tine chem zăpezi şi-alung zăpezi, Cu tine nici tristeţea nu e tristă, Cu tine eu te văd când nu mă vezi.
Cu tine sunt nedrept şi sunt dreptate, Cu tine sunt gelos şi sunt gheţar, Cu tine-ncep şi se termină toate, Cu tine într-un schit apar - dispar.
Cu tine e lumină şi-ntuneric, Cu tine zac să mă-nsănătoşesc, Cu tine cubul redevine sferic, Cu tine ce-i drăcesc e îngeresc.
Cu tine e mai rău şi e mai bine,Cu tine reîncepe viaţa mea, Cu tine e mai greu ca fără tine,Dar fără tine nu s-ar mai putea.

Kommentare:

  1. Draga mea, nu ma intreb de ce scrii asa de putin- stiu ca ai servici si o viata plina de evenimente. Dar cind scrii, e minunat- si personal mai si invat cite ceva...din cultura ta netarmuita. Sunt conectata la tine oricum, dar totusi, sa mai scrii public...te imbratisez.

    AntwortenLöschen
  2. De ce ultima postare de pe blog? Ce s-a intamplat?

    AntwortenLöschen